Atunci, cuvintele…

întâmplător sunt bărbatul cu umbrelă
la purtător.
pentru mine cuvintele risipite pe stradă
nu sunt gunoaie
eu le strâng le recondiţionez
şi le redau zâmbetul şi strălucirea
de odinioară.
când pe malul apei ne plimbam
în trăsura neacoperită şi birjarul insistent,
un trubadur bătrânel,
ne răcorea visarea în arşiţa verii…
atunci am văzut în zâmbetul lui, o cheie sol,
pe portativul virtual, a odei dreptăţii…
atunci pentru prima oară, norii grei
de sfadă
s-au asternul peste bucuria revederii noastre…
am întors umbrela
adunând în ea resturile rămase de la dezmăţul
cuvintelor jignitoare
ce zburau spre mine.
atunci am hotărât să le redau sensul,
atunci am hotărât să le reciclez,
atunci am hotărât să le iubesc aşa cum sunt…
întâmplător sunt bărbatul cu umbrelă
la purtător
care reciclează, cuvintele risipite pe stradă,
printre gunoaie…